Greșeli din exces de zel la șlefuirea manuală a lemnului

29.04.2019

Revista din lemn

Am avut o discuție cu cineva care, după ce a transformat un mobilier de bucătărie, avea o problemă cu crăparea vopselei aplicate pe lemn și nu știa ce s-a întâmplat. Convins fiind că vopseaua era bună, se gândea că este posibil să fi făcut el ceva greșit. Mi-a descris tehnologia punct cu punct și atunci am înțeles cum te poți trezi cu un rezultat slab făcând mai mult decât este necesar din dorința de a fi cât mai aproape de perfecțiune. Pe scurt, transformarea implica 3 etape: curățarea până la lemn, șlefuirea manuală a lemnului și revopsirea. Șlefuirea lemnului fusese făcută cu foarte mare atenție, în trepte, pornind de la granulația 100 și ajungând până la 500. S-a aplicat apoi vopseaua, în straturi subțiri, așteptând timpul necesar pentru uscare și totuși, după uscare, vopseaua a început să crape. Ce s-a întâmplat? Unde este greșeala?

Șlefuirea manuală a lemnului

Șlefuirea lemnului înainte de aplicarea baițului și a lacului (vopselei) este necesară pentru a obține o colorare uniformă, pentru ca pelicula formată să aibă aderență bună și pentru ca lemnul să aibă un tușeu plăcut, să nu zgârie la atingere.

Aderență bună înseamnă absorbție bună a lacului/vopselei în lemn. Lemnul absoarbe în mod natural prin canalele din fibre (vizibile la unele specii ca pori), exact pe acolo pe unde a circulat și apa când era copac. Zona pe unde absoarbe cel mai bine este cea unde fibrele sunt secționate. Acolo apar așa-numitele capete de fibră pe unde lichidul intră cu ușurință.

Șlefuirea are această capacitate de a deschide capetele de fibră. Dar, paradoxal, ea poate să le și închidă, limitând absorbția în lemn. Cum știm că deschidem sau închidem fibra? Prin alegerea corectă a hârtiei sau a bureților abrazivi cu care se face șlefuirea.

 

Autor: Mihaela Radu

Pentru a citi mai departe CLICK AICI!